Publicat de: crysenyum | Sâmbătă,Ianuarie 30, 2016

Vreau să citeşti toate astea după ce eu nu voi mai fi!

beautiful-beauty-black-and-white-blonde-Favim.com-2164964,,Vreau să citeşti toate astea după ce eu nu voi mai fi. Vreau să ştii, în cele din urmă, că nu ai părăsit-o tu pe ea şi nu te-a părăsit ea pe tine, ci v-am lăsat eu pe amândoi să vă vedeţi liniştiţi de orgolii şi îndoieli, de încăpăţânare şi amânare.

                                             V-am lăsat mai mult timp pentru voi înşivă, timp pe care îl veţi folosi în mod egoist, gândindu-vă la cât de bine v-ar fi vouă dacă n-aş fi plecat. Dar oare vă veţi gândi la ce face celălalt? Vă veţi întreba dacă e bine sau dacă are doruri şi  regrete, speranţe şi visuri neatinse? Puţin probabil… Egoiştilor!

                                             V-am iertat de mine pentru că nu aţi fost capabili să vă iertaţi între voi pentru faptul că sunteţi neglijenţi şi ambiţioşi, mofturoşi şi plini de aşteptări uriaşe. Eu v-am iertat că m-aţi uitat şi că m-aţi aruncat undeva într-un colţ al casei, invocându-mă rareori în mărturisiri şi declaraţii atât, dar atât de false. Voi le mai credeaţi?

                                             După ce am plecat eu, voi aţi rămas aceeaşi. Vă certaţi ca nebunii şi aruncaţi cu cuvinte grele în stânga şi în dreapta, dar nu vă pasă niciunuia. Vă priviţi urât şi la finalul zilei vă împăcaţi în pat. Asta numiţi voi iubire, aşa-i? Eu o iubesc minciună. Rutină. Obişnuinţă. Îi mai spuneţi şi ,,Mai bine cu el decât singură” sau ,,Mai bine cu ea, e aici mereu, decât cu altele care ar pleca oricând”. Numai iubire nu e asta…

                                             Dar voi nu vă daţi seama… Ea nu îşi dă seama că dacă iubirea nu o leagă de tine, şosetele tale aruncate peste tot prin casă, acei nervi pe care îi ai mereu la serviciu şi pe care îi aduci acasă, faptul că uiţi de ea adesea, toate astea o vor alunga cândva. Nu va rezista prea mult. El nu îşi dă seama că dacă nu o iubeşte nu îl va împiedica nimic să calce strâmb, să lipsească atunci când ea are nevoie de el şi să o uite având-o înaintea ochilor…

                                             Eu nu mai sunt, dragilor, dar mă veţi ruga să revin… Şi nu se mai poate încă de pe acum.”- IUBIREA

 

 

 

Sursa: http://www.damadetrefla.com

Anunțuri
Publicat de: crysenyum | Vineri,August 1, 2014

Iubirea e ca….

Nu imi plac compromisurile, le fac pe cat se poate de rar. Le inteleg rostul pe pamant, dar le evit.

Nu imi plac totusi relatiile de fatada. Nu ma refer doar la cele din reviste. Ma refer si la rude prietenii etc. Aceia care pozeaza in the happy ending family, iar data viitoare cand intreb despre ei, aud ba ca se cearta pe nu stiu ce furculita la partaj, ba ca el a plecat cu una (nu una ca mine, ca eu n-am plecat nicaieri cutrelor), ba ca pe ea a prins-o cu unul. Nu inteleg. De ce?! De ce stai ?!! Si tu ca femeie si tu ca barbat ?

Eu vad iubirea ca pe o camasa alba. Imaculata. Si relatiile… ca pe o calimara cu cerneala. Hop dau eu peste, sare o picatura de cerneala. Hop dai tu, alta picatura. Si uite asa camasa mea e numai pete. O bagam la spalat, evident. Pentru ca o iubim. Dar cerneala… nu iese definitiv. Si daca totusi ai reusit sa scoti 99.99% din pata… cu lupa tot vezi 0.01% din ce a ramas.
images
Cred ca de asta sunt singura. Cred ca asta este motivul pentru care in baie e o singura periuta de dinti. Pentru ca refuz sa merg patata pe strada. Prefer sa am doar jumatate de camasa imaculata, decat una intreaga patata.

Este o prostie nu?! Ca sa alerg intr-o zi dupa un baiat care o sa ma strige mami trebuie sa fac compromisuri, nu?! Asta este pretul pe care trebuie sa il platesc… sa accept ca am nevoie de compromisuri.
Am inteles. Dar… deocamdata nu ma tine buzunarul sa platesc pretul asta. Poate alta data.”

 

 

 

sursa: http://allaboutem13.wordpress.com/

Publicat de: crysenyum | Duminică,Martie 30, 2014

IART-O CA TE-A IUBIT PREA MULT….

ImageAzi îți scriu eu, în numele celei care te-a iubit. Îți cer iertare pentru că erai prima persoană care-i apărea dimineața în gând și ultima ce-o făcea să zâmbească înainte să adoarmă. Erau și nopți când încerca să te scoată din minte, însă a doua zi erai din nou acolo.

Iart-o că te sună în fiecare zi să te întrebe ce faci, dacă ai mâncat sau cum te simți.

Iart-o că, acaparată fiind de viața asta, te susține necontenit. Iart-o că-i acolo lângă tine oricând ai nevoie și mai iart-o că uneori se trece pe plan secund și se dă peste cap pentru a te ajuta pe tine.

Iart-o că în schimb la tot ce face așteaptă puțină dragoste – reală și onestă, iar nu vorbe goale și mai iart-o că, deși de cele mai multe ori nu primește nici măcar atat, te iartă de fiecare dată.

 –IART-O CA TE-A IUBIT PREA MULT!

sursa: http://madalinapintea.wordpress.com

Publicat de: crysenyum | Marți,Septembrie 10, 2013

Prigioniero d’AMORE

Te-am vrut. Te-am vrut atât de mult de când m-ai atins pentru prima dată. De când m-ai îmbrățișat de parcă m-ai așteptat de-o viață întreagă. Te-am vrut să rămâi pentru totdeauna lângă mine. Am vrut să mă ai doar tu, să mă vrei doar tu. Să nu mă lași. Să mă închizi într-o cameră unde să intri doar tu să mă iubești cum poți mai bine. Să fii doar tu! Doar tu și nimeni altcineva!

Ți-am spus…Ți-am spus…Nu mă lăsa, nu-mi zi să plec, nu-mi zi că nu mai poți, că nu mai vrei, că nu știi pentru că într-o zi am să te cred. Și te-am crezut… Și am plecat. Am plecat cu gândul la tine. Și m-am întors cu durere. La fel de singură cum am plecat. Ți-am împărțit și ție din ea. N-am vrut, dar am adunat prea multă….

Ar fi trebuit să împărțim totul! Patul în fiecare noapte. Cuvintele, fricile, poveștile tale. Poveștile mele. Mamele, copiii pe care i-am fi putut avea împreună. Bucuriile, necazurile, nopțile. Atâtea nopți…Dar m-ai împins…tot mai departe, m-ai luat în brațe. M-ai strâns de m-a durut tot sufletul și iarăși m-ai trimis!… Du-te! Du-te! Du-te!…

Doamne!…Cum m-ai întors de atâtea ori că m-am întrebat dacă îți place mai mult să mă întorci decât să mă ai lângă tine…Dar n-am regretat o clipă că m-am întors! Știam c-ai să mă fugărești din nou…Că ai să te joci…C-am să mă trezesc din nou singură, cu dor, cu frică, cu atâtea gânduri pe care n-am apucat să ți le spun… N-am apucat să fiu în preajma ta prea mult! N-am apucat să văd cum e să mă satur! N-am apucat să mă bucur de tine! N-am apucat un început! N-am apucat nimic!…

Pe fugă… Pe fugă… Mereu pe fugă. Niciodată destul. Fără început. Fără să știi cine sunt. Fără să mă lași să te am așa cum ești. Fără să am timp să te iubesc.

Iarăși mă gândesc la tine! Iarăși mi-e dor de uit de mine! Nu știu până unde, nu știu până când, nu știu dacă trebuie să mai rămân, dacă ar fi trebui să plec mai devreme… Nu știu…

Image

 

sursa: http://reasheeshablog.wordpress.com

Pleacă din locul în care iubirea se înghesuie doar în sufletul tău. Iubirea ta nu va ajunge niciodată pentru amândoi oricât de mare ar fi ea.

Pleacă din viața celui care îți oferă doar locul doi. De ce te-ai mulțumi cu premiul de consolare când poți ocupa cel mai important loc în viața altcuiva?!
Fugi departe de omul care simte nevoia să te verifice ca să te creadă pe cuvânt. Mai devreme sau mai târziu vei simți că tot aerul din jurul tău s-a împuținat. Te vei simți îngrădit și vei dori cu disperare o gură mare de aer proaspăt.
Nu accepta să fii tratat ca un gunoi. Știi vorba aia veche care spune că „unde dragoste nu e, nimic nu e”? Eu aș schimba-o. Aș spune că acolo unde nu e respect, orice alt sentiment pălește! Nu vrei să fii confundat cu preșul de la intrare, nu-i așa?
Nu permite nimănui să te lovească. Astfel de greșeli nu merită a două șansă. Niciodată!
Nu cerși iubirea nimănui. Meriți să fii iubit așa cum iubești, așa că nu are sens să bați într-una la aceeași ușă închisă.

… și nu uita: pleacă cu capul sus de oriunde, convins fiind că ai făcut tot ce s-a putut, că ai dat tot ce ai. A iubi nu înseamnă a-ți pierde demnitatea, deci nu-ți pierde demnitatea atunci când iubești! Niciodată. M-auzi?

images

Sursa: moementeinviata.ro

Multumesc Iustina!

Publicat de: crysenyum | Duminică,Iulie 14, 2013

Ce prevestesc visele?

In urma cu doua nopti am avut doua vise ciudate. Am cautat in mai toate dictionarele de rastalmacire a viselor, cuvintele cheie si culmea, toate au legatura…

– Dinti cazand: daca iti cad un dinte din fata, inseamna ca vei pierde o persoana de suflet, poate chiar partenerul de viata. Insa nu trebuie sa ne gandim la cele mai triste lucruri avand in vedere ca de cele mai multe ori dintii din vis pot sa reprezinte simplele noastre griji cotidiene.

-Vanatai: are legatura cu starea ta de sanatate insa si cu durerile sufletesti. Vanataile din vis pot sugera probleme, boli insa de cele mai multe ori acestea nu sunt prevestitoare decat de suferinte spirituale, de esecuri in iubire, dezamagiri de proportii.

– Lamaia din vis poate sa prevesteasca si raceala intre parteneri, faptul ca relatia voastra se va rupe. Se mai spune ca lamaia din vis reprezinta si minciuni, drame, faptul ca te vei implica in dispute cu familia.

– Alergatura, fuga: poate sa prezica de cele mai multe ori extenuare zadarnica, deoarece asa cum zice si o vorba din popor, „daca te stresezi prea tare risti sa ramai fara mancare”.

– Politist care te opreste pe strada ca sa vorbeasca cu tine inseamna ca vei fi tras la raspundere pentru unele fapte si va trebui sa iti repari greseile, macar sa-ti ceri iertare.

Imagine

Publicat de: crysenyum | Miercuri,Ianuarie 9, 2013

Nu am învățat…

311211_10151077259336533_33717811_nNu am învățat cum se uită ce te doare și mă doare ce n-am uitat. Îmi simt sufletul greu uneori și abia îl târăsc după mine pentru că nu pot să uit. Și plâng, și cad și mă ridic și iar cad și de uitat tot nu uit.
Nu am învățat cum să fii indiferent, cum să nu te lași afectat de tot ce te lovește. Probabil că e mai sănătos să nu-ți pese, dar oare atunci aș mai fi eu?
Nu am învățat că de sus căderea e mai dureroasă și că e al naiba de greu să te ridici mereu din propria cenușă.
Nu am învățat că sunt momente când e bine să-ți ții gura chiar dacă te mănâncă limba.
Nu am învățat cum să accept că uneori, lumea este cu totul altfel decât am construit-o eu, în imaginația mea.
Nu am învățat că bunătatea nu e întotdeauna răsplătită cu bunătate și dezvolt mereu așteptări prea mari de la oameni.
Nu am învățat să am răbdare. E acum ori niciodată. E totul sau nimic.
Nu am învățat că înainte de a-i ierta pe alții trebuie să te ierți mai întâi pe tine pentru tot. Numai un suflet ușor poate ierta.
Nu am învățat cum să zâmbesc atunci când sufletul meu plânge cu lacrimi amare ca fierea și cred că nu am învățat nici cum să-mi iau rămas bun. Despărțirile îmi mutilează sufletul.

Am învățat însă, că pentru a-ți da seama că drumul pe care mergi este unul greșit trebuie să primești o lovitură zdravănă, trebuie să te doară. Abia apoi te ridici, îți lingi rănile, faci cale-ntoarsă și apuci pe drumul cel bun.

Articol preluat de la Iustina!

Publicat de: crysenyum | Joi,Ianuarie 3, 2013

Legaturi bolnavicioase….

549154_10151075984091533_2044416956_nSuntem atât de egoiști. La un anumit nivel suntem extrem de egoiști. Pentru că nu lăsăm să plece oamenii pe care nu îi putem iubi pe de-a-ntregul. Din nu știu ce motive egoiste, superficiale, inconștiente nu ne putem rupe de ei. Sau poate că-i iubim, dar nu suficient sau e o altfel de iubire, ciudată, complicată și diferită de tot ce pare „normal”. Și nu te îndepărtezi niciodată suficient de mult, nu îți iei o distanță sigură, definitivă ci continui să faci un pas înapoi, pentru ca mai apoi să faci alți câțiva în față, rămânând în același perimetru.
Sau poate că nu e vorba de egoism, ci de o nevoie sufletească de care nu ești conștient, dar căreia îi simți lipsa acut, permanent. Și nimeni nu poate înțelege, nici măcar tu însuți. E mereu ceva, altceva. E mereu nou și totuși același. E străin și totuși familiar. E ceva al tău și totuși nu-ți aparține. E tot și e nimic.

Sunt legături pe care nu le înțelegem și pe care le acceptăm cu greu. Probabil că învățam să trăim cu ele, iar absența lor ne sfâșie. Devin o parte din noi și ne simțim incompleți atunci când suntem în pericolul de a le pierde. Și nu renunțăm. Luptăm pentru a le păstra în viața noastră, așa, ciudate, complicate și egoiste cum sunt.
Sunt legături pe care sufletul le țese fără să ne dăm seama, și pe undeva, ele devin indestructibile și unice.
Sunt acele legături care trec toate testele: ale timpului, ale oamenilor, ale destinului…

Un articol preluat de pe minunatul blog al Istinei. Va recomand acest blog din tot sufletul!

Publicat de: crysenyum | Duminică,Octombrie 14, 2012

Relaxare la cote maxime

Vrei sa scapi pentru o ora de zbuciumul vietii cotidiene si sa te relaxezi? Nimic mai simplu, salonul Relaxat iti vine acum in ajutor.

Într-un cadru intim, situat în centrul vechi al Bucureștiului, personalul calificat te întâmpină cu produse de înaltă calitate. Uleiul din alge si samburi de struguri sau crema din extract de mango si migdale sunt preferatele clientelor.

Fie ca vrei un masaj de relaxare, anticelulitic sau reflexo, pregateste-te ca simturile tale sa fie luate prin surprindere, atat de mirosul uleiurilor speciale cat si de atmosfera calda. Preturile sunt cuprinse intre 30-80 lei, in functie de complexitatea masajului si de timp. Sub deviza „Feel free to leave always relaxed”, salonul Relaxat va asteapta cu drag!

Publicat de: crysenyum | Miercuri,Octombrie 3, 2012

Mi-e dor de mine…

As vrea sa dau timpul inapoi, sa fie din nou iarna….. Nu! Mai mult: as vrea sa il dau inapoi cam 15 ani. Sa fie vara. Sa ma cert cu Laura. Sa o imping pe Madalina, cu rochita ei alba, intr-o pata de benzina. Sa culeg impreuna cu tata trandafiri din parc pentru coronita de sfarsit de an. Sa o astept cu nerabdare pe mama si sa o controlez in geanta si in sacosa seara de seara cand vine de la munca. Sa o privesc cu ochii mari si sa o intreb “Ce mi-ai adus?”.

Mi-e dor de vacantele de vara, petrecute la bunici, cand ma uitam peste gard cum ceilalti copii se joaca. Si cum calaream oile, sau cum fugeam fara papuci sa o intampin pe mama care venea de la Bucuresti. Sa-i povestesc cum am botezat pisoiul care abia se nascuse, sau sa-l pun pe tata sa ma invete o noua poezie. Sa-l intreb cu o naivitate fireasca pe unchiul meu, cand se insoara, iar el sa-mi raspunda de fiecare data ca ma asteapta pe mine sa cresc.

Mi-e dor de diminetile in care in timp ce mama imi impletea parul spic, eu ma uitam la “The Frutties” si fredonam cu atata patos melodia aia imbecila.

As vrea sa fac din nou prajituri cu mama, sa vin de la scoala si sa ma uit la desene animate pe furis. Sa ma prefac ca dorm imediat ce aud cheia in usa si apoi sa aud glasul tatei “Asta micul doarme, vai vai vai, sa nu-l trezim”. Si ma bufnea rasul. Nu stiu prin ce metoda, dar mereu isi dadea seama ca ma prefaceam ca dorm.

Parca mi-e dor si de Elena, colega care din clasa I pana in clasa a VIII-a  nu a vorbit cu nimeni mai mult de 3 cuvinte… Imi amintesc ca atunci cand eram mica imi doream sa fiu mare. Spuneam ca adultii care isi doresc sa fie din nou copii, nu pot fi decat niste dobitoci.

As vrea…

Older Posts »

Categorii