Publicat de: crysenyum | Marți,Decembrie 30, 2008

Intamplare de Craciun!

A trecut agitatia Craciunului si acum pot reflecta asupra unei intamplari petrecut cu cateva zile inainte de Sarbatoarea Sfanta.

Eram in metrou incarcata cu sacosi pline si grele. Mai aveam o statie pana sa cobor si ma gandeam oare cum voi merge 15 minute pana acasa cu sacosile dupa mine. O femeie de vre-o 30 de ani, cu baston de nevazatoare, imbracata in haine vechi si ponosite intreba in dreapta si in stanga la ce statie trebuie sa coboare sa ajunga la Cora. Dupa ce ii spuse cineva ca trebuie sa coboare la „Republica”, femeie incepu sa intrebe cine coboara acolo sa o ajute sa ajunga la hipermarket. A traversat un vagon de metrou intreband in dreapta si-n stanga dar parca nimeni  nu o observa. Unul era cu nasul si urechile intr-un ziar, altul se uita dupa o musca, unul se uita pe geam, altul se uita la femeia ca prin sticla. Cateva pitipoance stateau de vorba, altii butonau telefonul mobil…

Metroul se apropia de peronul statiei „Costin Georgian” la care trebuia sa cobor. Ma gandeam ce sa fac. Stiam ca imi va parea rau daca am sa cobor. Am lasat metroul sa inchida usile si sa porneasca mai departe. M-am dus langa femei, am luat-o de brat si i-am spus ca o voi insoti eu pana la Cora. M-a intrebat daca merg sa cumpar ceva. I-am raspuns ca nu, ci ca merg special sa o duc pana acolo. Mi-a spus ca are nevoie de cineva care sa o ajute si in magazin caci nu se va descurca. I-am promis ca voi face si asta. Am intrebat-o de ce a venit singura si nu a cerut ajutorul sotului, copiilor sau a unei vecine. Mi-a spus ca nu are sot, iar vecinele nu o ajuta…

Pe drum s-a agatat de bratul meu. Am intrebat-o cat de grav ii este afectata vederea. „Nu vad deloc, ca altfel nu indrazneam sa ma agat de dumneavoastra” mi-a spus. Am tacut si am mers mai departe. Ii descriam drumul si acoperisul hypermarketului. Am intrat in aglomeratia romanilor avizi dupa cumparaturile de Craciun. Simteam multi ochi indreptati spre mine. Langa pardesiul de stofa si cizmele mele cu toc, se alaturau niste adidasi vechi, o fusta ponosita pana in pamant si o bluza larga, roasa la maneci. Aruncam la randul meu priviri sfidatoare celor care ma priveau.

Femeia venise in Cora sa-si cumpere o punga de lapte praf. Imi povestise ca la magazinul din cartier se scumpise laptele si auzise ca in Cora totul e mai ieftin. Asa ca se imprumutase de 6 lei sa vina sa-si ia lapte. Pensia de nevazatoare  nu ii venise casi fusesera blocate fondurile din nu stiu ce motiv, pana dupa anul nou. M-am gandit la o scena din „Cinderella man” cand personajul interpretat de Russel Crowe, muritor de foame impreuna cu familia sa, a spus ca va lupta in viata pentru lapte. Aceasta era singura hrana pe care o primeau copii sai, el luptandu-se sa castige bani pentru a le oferi copiilor o cana de lapte cu paine.

Cand am ajuns la raftul cu lapte praf : surpriza! Laptele costa 9 lei. Dezamagita, femeia a spus ca nu mai cumpara nimic… I-am platit restul sumei si i-am luat si un cozonac. Imi povestise pe drum ca-i asa bun cozonacul cu lapte. Stiam. La casa am cerut voie sa intra in fata caci aveam doar 2 produse. Oamenii au fost indulgenti (ma mir!). De cand intrasem in Cora, femeia m-a ajutat tinandu-mi doua dintre sacosi. A zis ca ma nimerise, ca eram cu mainile pline de greutate  si tocmai eu ma oprisem sa o ajut. „Cu mainile uc greutate dar cu sufletul usor! Poate ceilalti sunt invers.” i-am raspuns. A spus ca va tine minte vorba aceasta si i-o va spune si mamei ei, care nu vrea s-a ajute. Am condus-o inapoi la metrou si i-am urat „Sarbatori fericite si sanatate”…

Acest post nu a fost scris pentru vre-o lauda ori compatimire. Nu am povestit  nimanui pana acum aceasta intamplare cap-coada si simteam nevoia de a ma destainui cuiva. Inca ma mai intreb daca acea femei chiar nu vedea deloc, ori totul a fost doar o cacealma pentru a face rost de niste bani. Stiu doar ca eu mi-am facut datoria. Mai departe va judeca Dumnezeu…

Anunțuri

Responses

  1. Nu ma mira nimic cand e vorba de tine…ai un suflet enorm si esti un om pe care oricine se poate bazza sunt sigura…sa nu te schimbi niciodata…:*:*

  2. ” M-am gandit la o scena din “Cinderella man” cand personajul interpretat de Russel Crowe, muritor de foame impreuna cu familia sa, a spus ca va lupta in viata pentru lapte. Aceasta era singura hrana pe care o primeau copii sai, el luptandu-se sa castige bani pentru a le oferi copiilor o cana de lapte cu paine.”

    Excelent film, mi-ai readus aminte si mie scena asta.
    E fain cand ai si tu propriile tale experiente datatoare de viata si speranta.

    Doar viata ce o traim pentru altii este o viata ce merita sa fie traita.
    An bogat in bunatate si dragoste sa ai.

  3. frumos…m-a atins la inimioara…o situatie din pacate f rara printre noi…..am uitat sa ne mai ajutam unul pe altul…. ma bucur ca mai exista oameni ca tine…

  4. La multi ani si distractii maxime in TOT 2009, nu numai de Rev!
    🙂

  5. Oare de ce nu ne răspunzi la comentarii?? 😦

  6. 🙂 Andi, nu stiam ce pot sa zic… va multumesc pt comentariile frumoase. Am facut ceva ce mi s-a parut omeneste si ar trebui sa facem cu totii din cand in cand.

  7. foarte frumos gest
    sunt impresionat !

  8. […] cateva zile am primit un comentariu la postul “Intamplare de Craciun”, de la o prietena a unei cunostinte de-a […]

  9. Am ajuns aici. Printr-un link trimis de cineva. Si am mai rasfoit un pic articolele tale. Si poate ca nu intamplator am dat de articolul asta. Ci ca sa iti spun ca da, nevazatorii se descurca singuri cu toate, mai cer ajutor in stanga si in dreapta. Mai roaga un prieten sa ii conduca daca trebuie sa mearga undeva, mai departe. Dar singuri merg prin oras, la cumparaturi (in locurile unde te serveste vanzatoarea), singuri mananca… Pana acuma si eu am vazut doar din exterior. Dar de ceva timp am un prieten nevazator. Plus ca ii vad de atatea ori intorcandu-se spre camin de la facultate singuri, doar cu bastonul.
    Doamne-Doamne stie cum a fost, nu trebuie sa ne batem noi capul! Si cand poti da o mana de ajutor, e bine daca reusesti sa o dai.
    Toate bune! Sper ca nu am zis multe prostii :P.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: