Publicat de: crysenyum | Duminică,Iulie 19, 2009

Liniste. Moarte.

Terapie intensiva. Una dintre asistente ii sopteste alteia ceva la ureche. Cea de-a doua se strecoara agale printre paturi, intinde mana pe un raft atasat deasupra chiuvetei si scoase o lumanare. Rosie. Ca acelea de Pasti. La fel de usor, asistenta iesi din salon si intra in cel de vis-a-vis. M-a starfulgerat un gand. I-am soptit mamei: „A luat o lumanare…”. Mama a incuviintat dand din cap: „I-o fi rau cuiva.” Am privit salonul de jur imprejur. In partea opusa, pe calorifer zaresc o alta lumanare. Ii arat mamei. „Inseamna ca a murit batrana pe care o adusesera ieri acolo” imi spuse ea. Teama. 30 de minute de liniste. Tacere. Uitare. Deodata zarva. Zarva mare. Asistentele alergau pe hol. „Repede! Doamna doctor.” striga una dintre ele cu un glas pitigaiat. Un vizitator este scos din salonul de vis-a-vis. Toate asistentele se ingramadira acolo. Doctorii intrara si ei. Tipetele se innabusira iar dupa cateva secunde de liniste se auzi piuitul defibrilatorului… O asistenta ridica receptorul cerand o ambulanta sa duca pacientul de 41 de ani. Iarasi liniste. Liniste eterna…

Anunțuri

Responses

  1. Aproape mă sufoc cititnd. Déjà vu …


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: